casele subterane au geamurile mici și locatarii nu mi-au
văzut vreodată. chipul mă cunosc doar după sunetul metalic al
sandalelor albastre cu blacheuri. subțiați de bătrânețe.umblă prin cimitire cu inimile
lor ferecată în steaua de mare de pe faleza necunoscutului aud
glasul lor nesigur sau mi se pare că-l aud. oricum eu visez cel mai mult
din fortul ăsta blestemat unde mi se percep atâtea taxe, împing umărul
somnambulului cu gene lungi:-hai, du-te!cine ți-a zis
că vindec nebunia? îmi lustruiesc îndelung cuvintele cu peria de sânge și
vreau să cresc puțin cât de puțin firul de sânge mi se încheagă pe bărbie ca un îndemn la
fericire şi clovnii uriași pozau în
îngeri fără aripi completând colecția de primăvară/vară unui cioclu argintiu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu