un paradis promis

acest război al minților bolnave
scaldă sângele în rană
un ochi îmi înghite geana dreaptă și
mâna scormonește universul
după un alt soare copiii cred că-i un altar de pietre
cu mâinile agățate de cupola cerului adam 
își leagă încălțările de foc și
trece dezlegând neobosiții pași.
e noapte în leagăn se balansează 
o naiadă. înghite străzi
o sută zece și burta-i crește. 
se îngrămădesc în ea copiii de asfalt cu
ochi goliți vulcanul mestecă cenușa
aștept un paradis promis
trăiesc
poetul îmi închide cartea
vertebrele-mi trosnesc
am rănile adânci e noapte și e zi
luna înghite nourii de mătase.