o chemare

Strigă clopotul în turlă
O chemare neumblată,
Oameni, obosiți de trudă,
Cad pe brazda lor sărată...

Vin uitații să se-nchine,
Pe la porțile înserării,
Curățând pe dealuri spinii,
Un păcat al asteptării..

Ne privesc, trudiți, bătrânii
Chip de sfinți uitați în strană
Nins-au peste ei iar anii,
Își mai leagă câte-o rană...

Îi privește-n ochi uitarea
Și le sapă-n inimi sfinte
Amintiri ce-și poartă starea
Îndeamnându-i înainte...