m-am despărțit
de lucrurile mele
ca de niște străini încimentați cu care
nu am apucat să schimb câteva vorbe
protocolare sau doar simple banalități
cotidiene am apucat drumul
cel mai întortochiat al neliniștilor
încercând să astâmpăr
foamea mâinilor plesnite
(între imaginar și adevăr)
am ales o nouă cale
necunoscută
străduindu-mă să
îmi recuperez
doar numele
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu