e despre

e despre greieri
și fluturi decapitați cu lovituri suave
e ca atunci când îți pipăi inima și
simți în loc e o scorbură pufoasă în care
s-a cocoloșit altcineva
acel altul despre care nu ți-a mai vorbit nimeni
niciodată
dar el trăiește acolo
scoate uneori gheara prin tine și
smulge fără să aleagă nasturi
ochi desperecheați
picioare descălțate
firele de iarbă tăioase picături înroșite din roua
sângelui pustiu
sau poate e despre copacul de ceară de
sub fereastra cu zăbrele înalte
fereastra cu trup de femeie întunecată și
capul de bărbat care a trăit o vreme în
pielea vărgată a unui tigru bengalez
e despre Sonia
i s-au închis azi toate casele
scârțâindu-și ușile metalice înapoia gardului cu spini
cu dinții de tablă.nu. ,,nu ruginesc nucile așa ușor,, sub cap
am găsit mâna uitată fără degetul mare
și, doamne, despre câte ar mai fi putut să fie dacă nu
s-ar fi spart cupola cerului peste ochii tăi albaștri
dacă nu mi-ar fi căzut brațele de fier
sau dacă tu nu ai fi fost încuiat
dincolo de zidurile nopții
cu jucăriile tale de comis voiajor dresând armata soldățeilor de plumb
în strada pustie unde nu a fost niciodată răcoare
dar. chiar e despre greieri .și...fluturi o mână
fără de unghii
aşa a dis
-pe
-rare

ARS Poetica

ars poetica

mi se îngăduie să trec
prin râuri de iluzii
,,născut, iar, nu făcut,,
captiv pe un tărâm
al marilor înfrângeri
mi se permit uitările
în oase sugrumând tăceri
și acel miracol
încă îmi ridică pleoapa
în care n-ar mai crede
Nimeni
înaintează sufletul cu mâinile
legat de un perete
trupul meu cald
anume
jertfă
atârnând

Predestinations

http://members.poemhunter.com/poem/pre-destinations-human/

Pre/Destinations

’god have mercy of our hands

until the other shore’

the road it was too long

my friends are screaming and

singing are pushing days towards the water

they think it’s a joke

their deeds

shuddering the awaken eye

the baby’s body is an boat floating

is an home floating with the eyes swollen

with dry mouth with the chest of wire

’mom, I want a drop of water’

’don’t give him, was yelling

the man with broken lung, you know that wets the bed at night’

the child’ s mouth is burning

it’s like an explosion of sun in his hair have tangled all

the horizon and the legs of turtles

are pushing. ’no one will forget this night

is explaining the paper girl

no one will ever forget

Nobody and all say

the other crimes

were writing earth with bload

covering

our eyes

trying to make

the time…one failure

Pre / Destinații

"Dumnezeu să aibă milă de mâinile noastre

până la celălalt mal "

drumul era prea lung

prietenii mei țipă și

cântând împing zilele spre apă

ei cred că e o glumă

faptele lor înfiorând ochiul trezit

corpul copilului este o barca plutitoare

este o casa plutitoare cu ochii umflați

cu gura uscată, cu pieptul de sârmă

"Mamă, vreau o picătură de apă"

"Nu-i dau, striga

omul cu plămân rupt, tu știi că umezește patul noaptea "

gura copilului arde

este ca o explozie de soare

în părul lui s-au încurcat toate

orizonturile și picioarele de broască țestoasă

împing. "Nimeni nu va uita această noapte,,

ne explică fata de hârtie

nimeni nu va uita vreodată

Nimeni și toți spun:

celelalte crime

au scris pe pământ cu sângele

care acoperă

ochii noștri

încercând să facă

timpul ... o defecțiune.

laşitatea mea din umbră

voi mai rămâne
am zis sunt
prea lașă ca să îmi
lustruiesc plecarea
cizmele mele prăfuite mă
poartă pe la porți necunoscute nu
aici
nici aici
drumul de sânge își
înghite pleoapa şi eu
voi tot rămâne
cu nodul în gât
cu sufletul meu adânc şi
descheiat voi număra
picăturile de ploaie
până o să mă dea
liniștea pe din afară

viaţa mea accelerează

viața mea e fără de întoarcere
îmi zic la pas aș
mai putea să câștig
câte alte bătălii cu trupul
aș mai putea duce

și mă amestec așa
printre baionete
copiii decupați
din perdeaua cerului
fac semne
-sunt o hârtie vie- zic
ieșită de sub buza
omului de fum


http://youtu.be/JH3NYyAihW0

o naștere fără de mamă

prin ferestrele murdare
mi se arăta sfârșitul
aşa ca şi cum ai trage după tine
un tren cu gâtul ruginit şi înfundat
pe linia moartă mi se cerea
să număr sacadat pentru ca
același tren să mă ducă
înspre singurul cordon din mătase putrezită
și să mă abandoneze spunându-mi că
nu m-am născut încă dintr-o singură mamă
(mamele mele umblă desculț
pe drumuri neștiute cu mine strânsă
împrejur ca într-o cămașă de forță
nu îmi dau voie să mă ridic)
şi eu mă usuc deznădăjduind
de la o vreme așteptându-mi sfârșitul
precum am mai şi zis pe lângă linia pustie
în vagonul cu picioarele de sârmă
trag după mine zilele încâlcite
cu limbile umflate

elegiacă

cu pumnii strânși cu
picioarele adâncite în
răcoarea nopții slobozesc
strigătul meu
foșnitor peste ierburi
-dacă nu ar fi aici- zic
dacă nu i-aș cunoaște trupul
care a zăcut
și iată el/
bărbatul
aproape o umbră
de sub pământ
îmi tot îndemna
mioarele să
înflorească