zădarnic

mă ascund printre valurile
negre ale râului
uitat
în copilărie
merg pe
aceiaşi cărare
cu munţii

vrei să mă asculţi?

,,fata asta
de atunci de
demult,,: cântă strigă spală citeşte scrie plânge
se destramă ca un fuior
din care trag mâini
necunoscute


varianta 2

 zadarnic

mă ascund
alăturea cu cerul
în râul din care am evadat
sclipirilor de oase.

închipuiri
îmi tulbură vederea..

vrei să asculți?

,,fata asta cu ochii adânc
săpați în mare, fata asta
uitată de demult cântă,
strigă, spală, scrie, citește,
plânge cu lacrimi de noapte și
se destramă
ca un fuior
din care trag
mâini
necunoscute,,.

nedumerire

dacă o să îi adaug şi
puţin piper
produsul acesta
necunoscut
s-ar putea renumi
speranţă

dacă
am să mă învăţ
pe degete
cum să plâng
fără prea multe
scâncete astupându-i
cârtiţei gura
cu mormane de pământ
poate

o să înţeleg

şi eu de ce
mă proptesc
uneori în hohote
încercând
să-i dau vieţii
 alt curs

Pantea-miliţianu'

o mână uriaşă trage perdeaua îngălbenită, de peste timp.
oamenii mei de ceară se dezmorţesc învelindu-şi cu palmele deschise golurile din suflet.
camera de la drum e încălzită.
pătrund cu paşi de copil. miroase a colaci rumeni şi a sentimente învechite.

aud glasuri.

-măcar anul ăsta să îl sărbătorim aşa cum trebuie, că la anu'...cine ştie ce o mai fi, zice tata, pregătind sticla cu rachiu ars.
,,bine că nu o venit Pantea , miliţianu' şi la noi,,. nu prea ştiam dacă o să pot spune că tata nu e acasă, că a plecat la Mileanca, la bunici, pentru că Pantea parcă are nişte sfredele în loc de ochi şi te face să spui totul-totul, ca la carte.

Pantea era miliţianul obez al comunei, de care ne temeam noi, copiii satelor, cu motiv sau fără de motiv.

-morţii mamei voastre, striga el ca apucat, voi sunteţi aceia de la câmp!! eeeiiii, lasă că vă pun eu ,,chelea-n băţ,,. bandiţilor!...că voi nu ştiţi di frică, futu-v-am sî vă fut di nimernici. voi sunteţi ca animalele sălbatice, o luaţi aşa, pi de-a dreptul...şi gâfia transpirat, încruntat, adresându-se nimănui şi totuşi tuturor.

noi o luam repede ,,la picior,, cu capul în pământ.
cred că erau primele noastre lecţii de umilinţă învăţate.

uneori mamele ne speriau:
-ei,  lasă că o să vedeţi voi dacă nu ascultaţi şi o luaţi de bezmetici peste câmp. n-o da el Pantea peste voi, oare? ş-atuncia o să fie vai de voi.
gândul că o să vedem ceafa groasă şi trupul burtos a lui Pantea pe uliţele satului ne mai lua din elan, dar după o ora-două eram cu toţii, ca o hoardă de mici tătari, alergând şi strigând pe uliţele satului, jucându-ne prin colbul călduţ şi fin ca nisipul.

-o dată, povestea unul dintre noi, l-am văzut pe Pantea cum îl bătea pe Gagarin pentru că nu merge la şcoală, şi îl pocnea cu un bici împletit în zece peste faţă...şi îl pocnea...aşa sărea sângele din faţa lui Gagarin peste epoleţii lu' Pantea. şi tot îi trăgea, nu se lăsa...
-hă-hă-hă, râdeam noi, ci-o să îţi facă ţîe, că tu nici cât Gagarin nu mergi la şcoală, oi Gică. nu plânge tot timpu'  mătuşa Duntrăchiţa că nu vrei să înveţi diloc?
-di la cine să învăţ? ci să învăţ? eu vreau s-ajung cântăreţ ca Dolănescu. mai ghini ascult ,,Preferata,, la mătuşa Lenţa şî învăţ cântici noi. eeeaaa, nu mai pot eu di Pantea, burtosu draculu', numai sî vină că îi arăt eu lui.
şi Gică a lui moş Dumitrachi ridica punmul mic, înnegrit şi crăpat de muncă, spre imaginarul ,,duşman,, al copiilor.

-cine ajunge ultimul la ciment e cel mai prost...

şi ne întreceam într-o fugă nebună, parcă fugăriţi de fantoma hidoasă a miliţianului.

într-una din zile Pantea a venit şi la noi. l-a ridicat pe tata, deşi era ,,prietenul lui cel mai bun,,.
-tovarăşu'Nică în sus, tovarăşu' Nică în jos. Pantea avea nevoie mereu de căruţa lu' tovarăşu' Nică şi de serviciile neplătite ale lui. dar de data asta nu mai era tovarăşu' Nică. tata devenise tovarăşu' Epure şi Pantea îl privea furios îl înjura în faţa noastră şi l-a luat ,,pe sus,, să îl ancheteze pentru o presupusă fraudă cu nişte stâlpi de ciment pe care tata şi-i făcuse cu mâna lui pentru a ridica un gard de sârmă.
era primul gard de sârmă din satul Neculce şi unii consăteni ,,binevoitori,, l-au turnat pe tata-veneticu' de la Balta Arsă(cum numeau ei satul Mileanca), la miliţie că i-a furat de la lipovenii care construiau Barajul Negreni..
pentru minciuna asta tata a stat două nopţi într-o fântână din faţa postului de miliţie, suspendat de un lanţ şi scufundat până la brîu în apa aceea foarte rece, pentru că era pe la sfârşitul unei toamnei.

când a venit acasă, tata era complet alb şi avea o barbă crescută până la brâu.
noi nici nu îl mai cunoşteam şi plângeam după tatăl nostru ,,cel adevătat,,.
tata a plâns, s-a bărbierit, a redevenit ,,tata cel adevătat,, şi după un an de zile a murit zdrobit de o puternică depresie.
a trăit umilinţa, şocul şi nedreptatea omului pedepsit ,,din auzite,,.

după un timp s-a dovedit ca tata nu a fost vinovat pentru că mama a chemat miliţianul acasă, a înjurat apăsat de câteva ori şi i-a arătat cofrajul, cimentul, pietrişul pe care l-au folosit . a suflecat mânicile bluzei şi în faţa asudatului miliţian a ,,fabricat cu ciudă şi durere,, câţiva stâlpi.
era prea târziu. tatăl meu se stingea din cauza unui cioMăgar cu nume de miliţian.

recent am auzit că burtosul miliţian încă trăieşte printr-un sat de lângă Truşeşti, Botoşani şi se laudă cu nelegiuirile lui din tinereţe, cu pedepsitul ,,nenorociţilor,, în fântâna buclucaşă, iar ,,nazişti,, cu chipuri de bestii, râd şi se bat pe burtă simţindu-se ei cresând pe sub pielea putredă a miliţianului Pantea, aplaudă şi apreciază atrocităţi şi nedreptăţi comise de o bestie cu chip de om, ca mai toţi miliţienii de pe vremea aceea.

nu doresc să fie păsuiţi cei care comit fapte în afara legii, vreau doar ca oamenii aflaţi în măsură să judece alţi oameni să o facă drept, cu responsabilitate şi profesionalism.
să fie eliminate brutele cu chip de bestie şi creier cît o nucă.
.....................................................................................................................................................
aud glasuri.
e noaptea de anul nou.
-să începem de la nenea Nică, strigă şeful bandei. doar pentru el am venit atâta drum...
acordeonul răsună în ograda noastră. flăcăii ură cu glasuri de tunet. fetele mătuşii Butnariţa, venite tocmai de la Constanţa, stau la noi, în casa cea mare, pe marginea patului şi aşteapta să intre flăcăii, să le invite la dans.

-la noi tataia s-a culcat de mult, naşule! stăm şi noi la mata, să vedem benzile.
-staţi, staţi!  măcar anu' ista să ne fie şi nouă ghini, că la anu'...cine ştie? casa noastră e şi a voastră, fetelor, aiasta să ştiţi.
rânjetul miliţianului Pantea îşi face loc prin buclele de timp
-mama voastră de pârliţi, voi sîntiţi din aciia di la câmp!!
şi lanţul fântânii zdrăngăne ca o înjurătură peste capetele noastre.

ermetică

îmi strâng sângele
pe deget
sângele meu lăsă
nişte semne
săpate adânc
dincolo
de mine
nu mai trece nimeni.
am așezat scut
între nume
şi cuvânt.

levitaţie

nu te mai caut poezie
cu umbrele tale cutremurate
adormind pământul
nu mai stau
povară lumii
deasupra apelor
ca un leac
-argint viu-
aur în oasele tale
priveliște răsfățată.
-hei, fereşte-te!
 fereşte-te
de mâinile mele
topite în implozii
deasupra cerului
mai poţi tu oare
să-mi ştergi stările
de bine

reflexie

atent șlefuit

pe umeri de piatră

cerul coboară
apele
se strâng

în nisip apare
doar urma ta

ca o femeie din fier
cu fruntea aplecată

netezind pământ

în seara asta
undeva

foarte departe
mă reclădesc

din lumini
-altar
cu ferestre ferecate-

poeme noi

suPunere oarbă


Când se închid uşile
Nourii de cenuşă se sting
În valuri uriaşe pe
sub  rădăcini
răscolind umbra tatălui meu
-cutremurător veşmânt-
,,merge şi aşaTotuşi
E o impietate
Să te acoperi
De unul singur
Alungându-te în vise
Să nu îţi pătezi sufletul
E singurul lucru străin
De neiertat,,Şi mama
Aprinde iar focul
Scânteiele dansează
E un joc video îmi zic
E un joc limpede şi
curat Eu  pot reclădi şi Dărâma
-Supunere oarbă-Ca o cortină de fier _Cu pumnul condamnat



Înfrigurare


Răscolindu-mi sângele vărsat
Într-o lume a cuvintelor ciobite
Ies
ca ultimul sol
Aruncându-mi marama
străduinţei
Şi totuşi încă nu e prea mult
Îngerul îngenunchiază
Lacrimi înfloresc
Pe caldarâm
Paşi sfărâmaţi
Pe când  tu
Treci
–floare de argint-
Fără de capăt
Ca o ramură de cer
adăugat