*per speculum in enigmate,,

am mult bun simț
de observație
de pildă pot deosebi
malurile de ape
copiii de pisici
nisipurile de prund dar cu toate astea
nu mă pot numi corp experimentat
cu bucăți mari de timp
și atunci mă golesc de umbre
acoperindu-mi dârele de sânge
cu un giulgiu alb
pe care s-a întipărit o față
apoi mă strâng în mine ca într-un cocon
privind printr-o fisură
partea întoarsă a lumii

(per speculum in enigmate)
...................................................
parcă n-aș vrea să mă treziți și
de aceea o să vă (a)par dormind haotic
de parcă aș fi o
păpușa austeră
cu buzele de piatră

*îngăduinţe

cumpăr îngăduinţe


şi somnul păleşte
în faţa ta
iubire vândută
socoteşte tu
pânza aceasta
din care ies suflete
sfârtecate şi aproape
pustii aplecate întru tot şi
întru toate nu
cerul nu iarba
pământul nu
astea mă leagă
sunt vie şi dorm în tine
lumină care îmi ştergi infinitul
cu palmele învăpăiate
mai lasă-mi timp
hai îngăduie furtunii de sânge
să îmi închege speranţa şi visul
să îmi clatine umbra căci
iată bani grei îmi acoperă trupul
aici prea departe nu
s-a împământenit pustiul
sufocată de toate şi
de tot întoarsă în adâncuri
doar zorii îmi vând îngăduinţe
-pleoape arcuite din ceruri
să îmi croiesc-

în groaza altor timpuri

scutur copacul facerii

de stele

deasupra gropii

morţi cu mănuşi dantelate

răsădesc flori carnivore

în pădurea domnească

un zdrăngănit de lanţuri

mă adoarme şi cresc de la genunchi

până-n obrazul stâng îmi caut o scurtătură

păşesc pe sârmă ghimpată

heruvimi cu chipuri de păsări

îmi zvâcnesc pe sub tâmplă

ascuţindu-mi uitarea

la patru şi un sfert

o să îmi zdrobească trupul

la patru şi un sfert

o să îmi caut prada

pe stradă

strigăte înfricoşate

feţe crispate

coaste şi cranii

feureri nebuni

cu zvastică înferată

în piepturi renasc

apocalipse 

 bătrânii corbi au împietrit

în groaza altor timpuri

vreau să mă întorc dar

gura mea însetată soarbe adânc

Adâncul

e liber mormântul

pentru ce mai strigă cerul

dacă nu s-a născut pământul

pentru ce apasă colții

dacă lupii nu mai trăiesc şi

nu e vorba despre iubirea

de frate aproape sărac sau bogat

lepros samaritean sau neamul ales

nimeni nu se mai îngroapă azi

e liber mormântul

tăiați vițeii cei îngrășați

umpleți carafele

cu sângele mielului

mâncați din trupul sacru al pâinii

nu mai sunt tristă doamne

când Cel de sub

umărul crucii

mă îndeamnă

să trăiesc

nostalgii

Motto:,,Priveşte-mă aşa cum sunt, o adiere uşoară cu aripi de zăpadă cusute-n tălpile ceţei,,

Păstrează-mi Doamne gura
de îngenunchiată,
Să-mi pot urma prin zare zborul
de pasăre ne`naripată,

Şi cântul meu necântec
să se-nchege
În dezacordul trist de violină,
ciobită, noaptea să-mi urmeze,
Să mă prefacă-n floare de sulfină
Şi sufletul să-mi lumineze.nostalgii

Iar stele dalbe, lucitoare,
Să condeieze albe unde,
Fiorul să mi-l parfumeze,
Şi-n valul alb să  pară
a mă ascunde,

În zborul ei sălbatic, iată,
M-a-ncorsetat cu patimă o cucă,
Mă pribegeşte-n vânt aievea,
Şi zarea-mi pare o nălucă.

De ieri mi s-a învineţit oftatul.
Şi înălţându-mă-n penumbră.
Mi-a dispărut din gene satul,
Doar prafu`-a mai rămas
în urmă...

în liniştea Ta

foşnetul din tine
o să îţi acopere ochii
e o toamnă absurdă
zic
în prag de moarte
singur cu
umbra ta
îmbrăţişând umbra
cerului
zi după zi
te vei scufunda
şi umărul o să reteze norii
cu pustiul din oase
te vei trezi
ascuns
ca într-o pelerină
plutitoare
în liniştea Ta

chibzuinţă

în ochiul meu stâng
îşi târăşte tăcerea
un cerşetor cu
obrazul albastru
caută lumii o vină
pe sub solzii mei
trec batalioane
gata
lupta
bârfa
minciuna
femeile uşoare
bărbaţii aroganţi
arestaţi vărsătorii de vise
viaţa asta
chiar
la toate
s-a gândit