duminică, 21 octombrie 2018

Ne-tăcere




Aud, ades, un cântec ce nu piere,
Parcă desprins din trupuri de cadâne,
Și-acea nespus de simplă Ne-tăcere
Ca încântarea unui ritm
Se lasă așteptată peste mine...

Iar când ajunge, risipit, ecoul Ei la jumătate,
Mi-apropii mâinile de piept și-o simt
Ca pe-un fulger cum străbate,
(Și cum îmi răsfoiește fila de jurnal
pe fiecare parte).

Chiar tu-mi țineai în palme zilele fierbinți,
Mă întrebai dacă vreun gând tresare,
Îți arătam cu sufletul urcat în pași cuminți,
Un suflet ce-și usca iluzia de trup în soare.

Și așa gândeam: Ce tristă e cetatea dintre munți,
Când singură-mi încep peregrinarea,
Și între ziduri i-te-ascunzi, făr` a-încerca
Să-mi limpezești, înspre abis, cărarea.

De atunci, mă-ntorc acasă și în drumul meu,
Adulmec, îndelung, mireasma rară
A gurii tale ce n-a încetat, mereu,
să-mi strige numele, seară de seară...



Niciun comentariu:

wandering

they gave me a baby from the train I did not know him "It's yours," they said and since then I walk every day ftom to  stop hi...