duminică, 31 iulie 2016

rugăciunea florilor- poezie noua


,,fă-mă doamne
cunună de gânduri ușoare /
peste frunţile de soare,,

râul meu de vise,
râul meu de flori
-dalbă de narcise-
răspândind fiori,
tu- îngroapă-mi talpa
-lacrimă de stea-
împletește-ţi noaptea
peste frunte-mi grea.
cântă-mă-n arpegii,
în zidiri deșarte,
spulberă-mi apusul
-în luciri de șoapte-
să-mi trec somnul lin
peste munți de chin
(trupul meu cioplit/
stâncă de granit/
doarmă liniştit).

vineri, 29 iulie 2016

desene pe asfalt

soarele era prea roșu strălucea
îndemna la fericire
copiii desenau inimi pe sub asfalt
își ștergeau sudoarea de pe frunte
cu mâinile murdare pictau tablouri abstracte
învățătoarea le zâmbea enigmatic
privea în zare și ascundea câte un zâmbet
pentru amintiri avea fața subțire ochii palizi
sub piept cămașa o străpungea până la sânge
se putea privi în raza cerului
era mulțumită de gura ei măruntă
bine conturată când cineva bătea cuiele în gard
sunetul sumbru i se oprea în tâmplă
și nu știa de ce un copil se ridica până la cer
o îndemna încet să plângă
strângea boabe de lacrimi
și se vedea în fiecare
...........................................................
deodată cerul s-a întunecat
învățătoarei i-a tresărit chipul
pe sub asfalt copiii iau cârpe umezite
să-i șteargă trupul încep de la picioare
dar ea imploră să-i lase măcar gura
de mestecat cuvinte

haiku


floare de argint
umbra mea ascunde nori
cerul fumuriu

un fel de du-te-vino

cu o durere ramificată în adânc
strănut o moarte trandafirie
zdrobită de mâna cutremurată care
îmi scutură-n ferestre diminețile purtate
lumina pustie se oglindește în ceaiul meu cald
și amorțirea din oase însemnează
pe ochi încetinirea cu un nour de fum
vor veni iar copiii să ne sape
în trupuri iertarea
cu flori de pucioasă desprinse
dintr-un alt anotimp ne vor îmbătrâni șederea
îngropându-ne sângele-n vene
suflete cu mai multe cărări or să
ne aresteze în minți întunecate
lovitura puternică în coastele
câinelui ne va face să urlăm
durerea ca lupii scheletici
un fel de du-te vino
din care nu a mai ieșit Nimeni

amethyst

cernitul nour
mă înfăşoară
în pânze lucitoare
e dorul meu

tăiat
din ceţuri
în unda apelor adânci
şi simt securea
pregătită
să îmi cresteze faţa
cu luciri de amethyst

runa-un poem nou



vorbesc despre un timp
al straturilor de zăpadă
pitici online îmi dau like
schimonosindu-și fețele
se aseamănă cu tufele de trandafiri
sălbatici miros a ierburi crețe
adăpostesc în palme
tavane de cenușă
scot fumul din hornuri
ca să mă reclădească
într-o nouă lume
peste orizonturi

Vorbe



(Vorbe bune, vorbe rele,
Supte-n gând de lacrimi grele.)

Vorbe coapte sau ne-coapte,
Spuse-n șoaptă dar nu în șoapte.
Vorbe care-ați fost uitate,
îngropate, dezgropate…

Vorbe tandre de iubire,
adormite-n amintire
și țesute fire, fire.
Ce-au urzit multe minciuni
și pe cap au pus cununi.

Vorbe pline, vorbe goale,
Vorbe strânse-n călimare,
Ce așteaptă pana fină
Care inima-ți- alină
ca iubirea cea senină.

Tot mereu legați de gânduri,
Scrise-n rânduri, alte rânduri:
rânduri-gânduri,
gânduri-rânduri…

Vorbe calde, vorbe reci,
Întinzi mâna apoi pleci,
Doar cu visul mă petreci,
Când prin gânduri îmi mai treci…

&&&

Dar eu nu-mi ascund mesajul,
Nici în vorbe tumultuoase,
Și nu îmi îmbăt cuvântul
în spoială de palete luminoase.

Ci doar vorba mea din gând
O înalț acum spre tine,
Să te însoțească-n timp,
Chiar și-n nopțile senine,
Nopți mai albe, caudine...
din volumul ,,Lumea din oglindă,,

miercuri, 27 iulie 2016

traduceri

Eve promises (of the volume,, World Mirror)
Motto: "My poor blue heart,
When you think rid of old torment,
A tear comes back and you press
with forehead in destiny. "
I would break the wing in you,
To sleep in the rubble on, profane
And I'd tie me with your wing
Still live on fresh clay, untouched,
even a year ...
I gaze off singing,
In your eyes ignited by pathless,
And I'd wake up forever love
On your dying bed ...
I'd put the letter obsolete at bedside
And I'd look down, flirtatious
As his first shadow
I break during the difficult moments,
And I look for a moment strayed among them,
What was gone, and will be
only yours.
Fangs seeking their flesh (Colți care își caută trup)
In time
open some windows
pilgrim over
white blooming apricot tree
ivory stick into my skull cracked
body seeks its violent elephants
ah violent
stars sprout
a long forgotten savanna
harden
ruby eyes and body man
azure strewn in my veins
braided with strands of frayed horizon
snapping the welfare larvae shine
fingers cleştar
sharp fangs thrusts of my mouth
who still seek for body
in a stellar graveyard
Give life (Dau viaţă)
Bite of the apple hypocrisy
a world turned ticking
ribs
adam's spear
hollows wood
give life to the dead!
shout
taking this body
looked at the edges fate
as witness
between me and
I-my master
Absolute
Hypnotic wave 2 (Hipnotic val 2)
What do you want?
To take
Piles of infinity
To bury in zenith?
Stop!
! Hell
Hear something?
Someone calls you in the middle of the night? ...
It's only mirror of the life
From your life,
calls you to tie
And now, in powder
In smoke
To fall,
Burn,
And then the ashes asleep
To gather
Syllables found dead (Găsesc silabe moarte)
During throw my back
unforgiven guilt
and tighten my eye from ashes
smoked his lens ...
my light reign in tavern
I smooth and horizon
with the eternal hand
word humbles himself
It is caterpillar
and heart flashes,
closes in niche ...
do not look me!
because time dress coat
the eternal beggar
smutty extends his hand toward you,
he believe mortal ...
I shout-he's my condor far
came to swallow the abyss,
to erase from my words
who died in me,
but they were born in the book!
with the finger on lips
I stay crucified in one verse,
You kissed me on the head
and you kidnapped me from the universe ...
I still fly through galaxies in the distance,
collect bits of love,
Lost in despair ...
and I turn in the rose,
with forehead mystery,
my thoughts soar toward the sun,
what transcends beyond the sky ...
by goals, meet syllables death
blast them into wings, I wake up,
Sidereal on your forehead,
and stick them painstaking ...
looking mirror immortality
I relate it in waters,
I can speak your name
in thousands of whispers ...
The poem reconciliation with Heaven (Poemul împăcărilor cu Cerul)
I write on a tear from heaven: Love,!
Even voice today is much louder,
But again, the rain comes in thoughts
And drowning in the depths my flight.
I write on a wing star: Forgiveness!
Ant I want to touch your forehead,
But your star slips into the sea,
And I tired to call you.
I write on white paper, old
Messages burned, full of thrill,
But the wind blowing in my letters,
And hide under the shadow of a cloud.
translated by Cristian Alina
thank ypu!

luni, 25 iulie 2016

REcunoaștere- un nou poem


în această mână
zic mi se scurge
un sânge zero negativ
aici
trăiește Dumnezeu
cu toată îndurarea Lui
îmi cheamă numele vărsat
Spre un alt adăpost
mă îndrept să întâlnesc
femeia care îmi spune
că mă recunoaște
după aspectul
strigătului din ochii mei

miercuri, 20 iulie 2016

dau viață


muşc din mărul ipocriziei
o lume întoarsă ticăie
în coaste
suliţa lui adam
scobeşte lemnul
dau viaţă morţii
!strig
luaţi acest trup
uitat la marginile sorţii
drept mărturie
între mine și
Eu-stăpânu-mi
Absolut

duminică, 17 iulie 2016

fragmente

privirile sirenelor de mâl
acoperă strada.
şi noi ne întindem fantomatic
obosim mâinile răsădind zile
de-a lungul straturilor împrejmuite
cu sârmă legăm răni suflăm cald
în aripile porumbeilor de azi
numai râul poate surprinde umbra
numelui meu în mişcare
acoperind vechile cârme
vechile strigări,
fragmentevitraliialeuneipresupusevieţi:
-capăt al zorilor;
-umbră a nopţilor;
-întuneric lăptos- vărsat
în golul adânc dintre valuri
săpat cu gurile de foc.

sâmbătă, 16 iulie 2016

poem nou

statică


mușc umărul zilei
zorii se desprind alungând
cu un suflu argintiu stele
agățate ca niște lampadare
crescute din pulpa cerului

tu stai și mă aștepți
pe marginea tăcerii
hlamida roșie atârnă
de-a lungul trupului
trec săgeți

destrami liniștea între degetele
fuior scara inimii înalță
sunetul de orgă

(în dimineața asta bătrâne
cernite ca niște umbre decupate
din perdeaua dealului înalt
coboară agale printre morminte
ocrotind podul palmelor scorojite
și tot pășesc îngrijorate că ar putea strivi
piepturile osoase)

concentrică



de la începutul lumii
apele încă nu s-au strâns
malurile stau nesurpate
vom avea și pâine și carne și
pace ne trebuie numai
privirea de șarpe
împrumutată oamenilor blânzi
cu toții strigăm
au avut loc atâtea atentate
astăzi și Tu Doamne în a Ta milă
ne tot ascunzi
sub marele clopot
glasul mamelor mele se înalță
peste întuneric
avem și pâine și apă
de la începutul lumii
plouă și apele încă nu s-au strâns

marți, 12 iulie 2016

La sânul meu de piatră



Întreb pe cel din vis:
Dacă durerea mea din piept
Nu e durere și cea adevărată
Mă cheamă în tăcere?

Și dacă moartea care mă îmbie,
Nu-i un îndemn adevărat,
Ci-i doar un Trup ce-și caută ființa vie,
Iar sufletul o simplă jucărie-
Pe care adevărata moarte
L-a chemat.

Și... plânsul meu,
O fi el plâns adevărat?
Sau stelele l-au înghețat,
În noaptea-n care s-au sfârșit
De-atât dansat? .................................

La sânul meu de piatră
Se zbate-o pasăre sihastră,
Ce vrea să-mi soarbă sângele-otrăvit.
Îmi strânge penele sub dânsa,
Și își ascute-n ele ciocul oțelit...

vineri, 8 iulie 2016

morfina




cu picături metalice
morfina se prelinge
în vene
scârțâit secular
furioși trecem o dată și
încă o dată picură moartea
fiori de cianură în ochii rătăciți peste câmpuri
dumnezeu ne dă indidicii foarte vagi
un bordei părăsit în care se răstoarnă vinul
o fărâmă de pâine cu gust de amantă
un sat complet
acoperit de ierburi tăioase genunchi înfierbântați oase
tivite cu fire de sânge un cer găurit și
noi-oameni de hârtie atent decupați din ziare scandaloase
cu vorbe ușoare despre referendum
despre vot și votanți ne simțim foarte liberi
în cușca de fier
mai roade rugina
zbiară iubirile noastre-nedespărțitele iubiri-un alt bărbat
îmi mână norii spre tine și
eu-de parcă-s alta încremenită în valuri de timp
așteptam pieptul tău
piatră de vânt decojită
să intru odată și să
tac să tac să tac
privirile astea de pasăre imperfectă
o să-ți alunge fricile
în matcă ies oameni întruna și intră în alții
pustiind spații
prefîcându-se în alții cu frunțile aprinse
în zdrobituri de amnar
Sus

am crescut într-un sat cu portile deschise

uneori paşi sacadaţi spărgeau liniştea dimineţilor
îi cunoșteam după sunetul ogrăzii
e moş niculae îmi ziceau fraţii mei ar trebui să îi zicem
despre ţigară să nu mai fumeze
moş niculae pătrundea fantomatic
prin porțile deschise
obrazul lui pământiu începea să semene a moarte
ehei ce ştiţi voi aş fi fost mort demult
demult de pe la vreo doi ani când
am început a fuma culegând mucuri de ţigară
de pe moşia boierului şi tuşeşte
tuşeşte plin din tot pieptul lui dezbolit se desprind
zeci de omizi leneşe crăpate i se întind pe buze
moş niculae nu schiţează nici un gest
doar îşi întoarce faţa spre cimitir
acolo sunt cu toţii
nu pot să mai stau zice el și
se ridică volatilizându-se
în zare pare un exorcizat
încă tulburat de văpaia nopţii
nu am mai auzit de el din clipa aceea
doar mâna lui uscăţivă
ne mai bate la fereastră
în miez de noapte
cu degetele descărnate
cere o ultimă ţigară

genesis

la început au fost aripi flămânde
cutremurate
asupra trupului meu
se arătau colţii de lup strălucind în
stele cruciş tăiate din trupul unui munte
fără cer se auzea răgetul unei alt fel de zile
cu rochiţa până la genunchi fetiţa cea mică a nopţii
aduna împrejur trandafiri întunecaţi cu ochii bolnavi
în patul suferind lăcrima bunica nimănui
nu îi mai păsa de scâncetul
omului din zid
nu mai cerea îngăduinţă
pentru încă o suferinţă
la margine gropii
groparii îşi ascuţeau lopeţile
muşcând din chipul fraged al lunii
degetele purtau stigmat de piatră
şi eu îmi aduc aminte că ar fi trebuit
să mai surâd-rânjet nebun-
înflorind deasupra cerului
o altă boltă încăpătoare şi
mult mai înaltă

joi, 7 iulie 2016

aici și dincolo

copiii de metal atârnă ca o herghelie albastră 
 îmi vâră degetele-n coastă şi eu alerg desculț 
aiurind peste nisipurile înfierbântate mă înnebunesc 
iepele mărilor cu nechezatul lor de fum
 îmi adun arsurile în pleoape
 gândindu-mă la tine se face iarăși vară o 
vară tulburată cu trupuri asudate în așteptări sinistre 
inima bate ca un orologiu cu ochi de lemn 
în care au intrat demoni mici încercând
să îmi stingă buzele rupte din care se revarsă o iarnă 
cu urlete ademenitoare o iarnă cu zăpezi aprinse 

hai ploaie ucigașă trăiește-mi pasul și
atinge-mi ochii pe care i-ai sădit aici şi dincolo

Hypnotic val

Hypnotic val



Opreşte-te, străine,
În punctual cel final
Și joacă-ţi irealul
Cel real,
La ultimul tău bal!

Nu încerca să înţelegi şi
Să dezlegi
Ce au legat
Cu sforile nebune
Zecile de ,,piezi,,.

La ce folos să te transformi
Ș-acum, în pulbere,
În fum,
Să cazi,
Să arzi,
Ș-apoi cenuşa adormită
Să-ţi adun
Din firele de cioburi
Să te REcompum..

Ce vrei?
Să iei
Grămezile de infinit,
Să te îngroape în zenit?

Opreşte-te!
!La naiba
Auzi ceva?
Te strigă-n toiul nopţii Careva?...
E doar oglinda vieţilor
Din viaţa ta,
Te cheamă să o legi
Sau s-o dezlegi
Ca pe o haină ruptă
De-mprumut,
O tăietură-n palmă
De durut...

(Hypnotic val
Ce mă afunzi,
Și în adâncuri albe,
De nepătrunsuri,
Mă pătrunzi)...

luni, 4 iulie 2016

ai milă

uneori e prea târziu
să plângi e
chiar o umilință
nici
măcar nu îndrăznești
să îți deschei inima
la gură și
să o lași să îi vorbească
fiicei tale
despre ceva ce
nu mai poți nici tu pricepe

drumul e alunecos
vorbele bărbaților
te scufundă

în baia de sânge
simți cum ți se cutremură trupul

nu
nu acolo

auzi un pleoscăit
și simți cum
sufletul de pasăre
ți-a luat de pe umeri zborul
ai făcut o cruce
în inima nopții l-ai sfințit cu patima
zilelor negre
l-ai plâns
l-ai strigat
ai zgâriat cu ghearele

obrazul copiilor tăi
s-a transformat
în tăcere

asculți...asculți...

....acolo cred că e totul
CITITORULE
aș putea să îți scriu
un poem mult
mai profund cu venele mele despicate
stropite cu sânge

aș putea să fiu
o altă ana de ținut
între ziduri
apleacă-te vorbă
haide apleacă-te ca o cunună de spini
crescută între ramuri molatice
nu mă mai chinui
doamne
ai milă și
lasă-mi sufletul
să se trezească

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...