sâmbătă, 12 noiembrie 2011

reformulat de GDToma

hei, prietene, îți mai amintești?
Dacă am plecat atunci,
bătrâna care vindea zile, mi-a strigat peste umăr:
_Nu uita diminețile la colțul străzii!

Şi am să-ţi spun, așa, într-o doară:
_Hei, prietene,
îți mai amintești de urma pașilor mei?

Da, eu am trecut ieri pe aici.
Traversam viața și, din greșeală,
te-am călcat prea apăsat pe gânduri.

Ei, acum aș vrea să te oprești.
Să-mi spui cum doare durerea mea,
în piepturile altora.

Când îmi așez coatele pe genunchi,
gândesc foarte limpede.
Pot să tulbur orice privire –
dar, iată-mă: suflu, alergând grăbită
pe lângă cele mai umblate drumuri.

Dacă nu găsesc ţărmul fermecată,
aș putea să te întâlnesc pe tine, într-o zi. Mi-ar fi de-ajuns pentr-o viaţă.

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...