joi, 14 iulie 2011

chipuri de marmură

ți-ai clădit în mine
punte din stele
ai suflat cu pulbere
de aur peste umerii de piatră
pașii îmi îngustează drumul
dar te-am zărit amestecat cu umbra 
mâna ta se dispensa ca un fum
a rămas doar un miros de așteptări
și amintirea ta se deschidea
acoperindu-mă cu ramuri 

pasărea cu trup de foc
îmi cântă în frunzele crude
peregrinându-mă spre deșertul
chipurilor de marmură


Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...